Sindromul „Numai dacă…”

Sindromul „Numai dacă…”

„Numai dacă… aș avea mai mult timp.”
„Numai dacă… aș fi avut o altă șansă.”
„Numai dacă… ceilalți m-ar înțelege.”

Aceste propoziții par inocente, dar sunt capcane. Ele pun puterea în afara ta și îți fură momentul prezent.
Fiecare „numai dacă” devine o scuză elegantă pentru a amâna acțiunea.

Problema cu „Numai dacă…”

• Te face dependent de o condiție care poate nu va veni niciodată.
• Îți cultivă obiceiul de a aștepta, în loc să acționezi.
• Îți hrănește ego-ul, care îți șoptește că nu e vina ta, ci a „circumstanțelor”.

Ego-ul și scuzele elegante

Ego-ul iubește să fie victima „situației perfecte care lipsește”.

• Dacă lucrurile merg prost, ego-ul spune: „Vezi? Ți-am zis eu, n-ai avut condițiile ideale.”
• Dacă lucrurile merg bine, ego-ul își ia creditul: „Știam eu că pot!”

Dar adevărul este că nu condițiile te opresc, ci modul în care reacționezi la ele.

Cum rupi cercul

1. Înlocuiește „Numai dacă…” cu „Ce pot face ACUM, chiar cu ce am?”
2. Prinde ego-ul în flagrant – întreabă-te: „Asta e realitate sau doar orgoliul meu care vrea control?”
3. Acționează în pas mic, chiar dacă nu e perfect.
4. Acceptă disconfortul – creșterea nu se face în condiții ideale.

Motto:
„Oportunitatea perfectă nu există. Există doar prezentul și ce alegi să faci cu el.”